Recuzarea organelor de cercetare penală – aspect practic

O procedură mai puțin uzitată în practica judiciară este recuzarea organelor de cercetare penală.

Potrivit dispozițiilor art 67 Codul de Procedură Penală, părțile și subiecții procesuali principali pot formula cerere de recuzare a procurorului sau a organului de cercetare penală pentru motivele prevăzute de art 64 lit a-d si f, respectiv în principiu dacă:

  • a fost reprezentant al unei părți sau subiect principal în cauză;
  • este rudă/afin ori membru de familie în înțelesul legii cu părtile sau subiecții principali
  • a fost expert sau martor în cauză
  • este tutore sau curator al părților sau subiecților pricipali
  • există o suspiciune rezonabilă că imparțialitatea sa este afectată.

În practică cele mai multe situații care ridică probleme în special de probațiune sunt determinate de ultimul motiv, respectiv “există o suspiciune rezonabilă că imparțialitatea organului de cercetare penală este afectată”. Într-o speță relativ recentă a parchetului sătmărean s-a conchis că “având în vedere plângerea penală depusă de către suspect împotriva organului de cercetare penală (dosar în care a fost dispusă efectuarea în continuare a urmăririi penale (n.n.)), pentru săvârșirea de către acesta din urmă a infracțiunii de fals și uz de fals, pentru o mai bună înfăptuire a justiției se impune admiterea cererii de recuzare a agentului de poliție”. De asemenea un motiv care trebuie să atragă suspiciuni privind imparțialitatea organului de cercetare penală este situația folosirii nejustificate a forței din partea acestuia, sau situația violentării verbale sau fizice cu încălcarea normelor de etică și deontologie a profesiei de polițist.

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*