Soluția Executivului de a emite o Ordonanță de Urgență pe tema prescripției răspunderii penale înainte de publicarea motivării CCR în Monitorul Oficial e văzută nuanțat de avocați, dar toți se pun de acord că prevederile Codului penal trebuia modificat încă de acum 4 ani, de când instanța de control constituțional a constatat că articolul 155 aliniat 1 nu întrunește exigențele de claritate și previzibilitate.
O vorbă de pe holurile instanțelor spune că „timpul trece întotdeauna în favoarea inculpatului” și așa s-ar putea explica, pe scurt, de ce ultima decizie a CCR pe această temă a stârnit atâta interes prin tribunale.
Cum într-un proces penal există întotdeauna acuzați și acuzatori, fiecare privește diferit chestiunea prescripției, dar aici intervine judecătorul. Problema se complică atunci când apar divergențe pe tema prescripției în cadrul puterilor în stat, care sunt trei: Executivă, Legislativă și Judecătorească.
La articolul 155 Cod penal, în primul aliniat, se arată: „Cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză”.
În 2018, CCR a considerat că sintagma „oricărui act de procedură în cauză” este neclară și imprevizibilă.
Cum legea nu a fost modificată de atunci – și era treaba Parlamentului să o facă – CCR a decis, pe data de 26 mai 2022, că respectivul alinat este neconstituțional.
Într-un comunicat al Curții emis chiar în ziua respectivă, instanța a transmis următoarele: „Prin decizia prezentă, s-a declarat neconstituțional textul rămas în vigoare, urmând ca legiuitorul să ia imediat măsurile necesare pentru punerea în aplicare a Deciziei nr. 297 din 2018, fără a mai fi necesar să aștepte publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României”.
Lasă un răspuns