Klaus Iohannis trimite la reexaminare Legea vânătorii și a protecției fondului cinegetic

Preşedintele României, Klaus Iohannis, a trimis miercuri, Parlamentului, spre reexaminare, Legea pentru modificarea Legii vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006. Şeful statului apreciază că eliminarea cotelor de recoltare la anumite specii de păsări trebuie reanalizată.

”Legea pentru modificarea Legii vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006 instituie noi reguli privind vânarea păsărilor migratoare şi condiţiile pentru dobândirea permisului de vânătoare permanent. În ceea ce priveşte speciile de păsări admise la vânătoare, noua reglementare înlocuieşte stabilirea cotei de recoltă de către administrator, şi aprobată ulterior de gestionarul fondului de vânătoare, cu o cotă de recoltă stabilită prin lege şi care reprezintă numărul maxim de exemplare de păsări care pot fi vânate într-o zi de către un vânător. În opinia noastră, această soluţie legislativă, ce trebuie să urmărească asigurarea diversităţii biologice, se impune a fi reanalizată de către Parlament”, transmite preşedintele în Cererea de reexaminare.

Prezentăm integral motivele prezentate de preşedintele Klaus Iohannis:

”Potrivit pct. 3 din legea supusă reexaminării, art. 24 din Legea vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006 prevede: „Art. 24. – (1) Speciile cinegetice se vânează în numărul, în locurile, prin metodele, în perioadele şi cu mijloacele admise de lege, cu respectarea reglementărilor subsidiare privind autorizarea, organizarea şi practicarea vânătorii. (2) Numărul maxim de exemplare de păsări care pot fi vânate într-o zi de către un vânător, din speciile de păsări admise la vânătoare, se face în limitele prevăzute la lit. B din anexa nr. 1, fără alte avize, acorduri sau autorizări suplimentare”. Corelativ, prin anexa nr. 1- intitulată „Perioadele de vânare şi valoarea de despăgubire în cazul unor fapte ilicite pentru speciile la care vânarea este permisă precum şi numărul maxim de exemplare de păsări care pot fi vânate într-o zi de către un vânător” – ce face parte integrantă din legea supusă reexaminării, a fost stabilit pentru anumite specii de păsări numărul maxim de exemplare/zi/vânător.

Faţă de această reglementare, apreciem că ipoteza normativă ce permite desfăşurarea activităţii de vânătoare prevăzute la art. 24 din lege „fără alte avize, acorduri sau autorizări suplimentare” ar putea conduce la imposibilitatea preconizării impactului real al vânătorii asupra efectivelor speciilor vânate, putându-se ajunge la dezechilibre majore în rândul populaţiilor de păsări admise la vânătoare, prin vânarea excesivă a unor specii, mai ales că unele dintre acestea sunt încadrate la nivel global sau european la categoria Vulnerabile (VU) sau la categoria Aproape ameninţate (NT), potrivit statutului de periclitare al Uniunii Internaţionale pentru Conservarea Naturii (IUCN).

Astfel, dincolo de cumulul de factori ce pot fi avuţi în vedere pentru realizarea unei estimări a acestui impact (rezultatele din ultimii ani ale activităţii de vânătoare, interesul vânătorilor pentru o specie ori alta etc.) – considerăm că, în condiţiile în care nu sunt cerute alte avize, acorduri sau autorizări suplimentare, numărul total de exemplare posibil a fi recoltat de către un vânător/zi/vânătoare poate depăşi limita acceptabilă de exploatare pentru speciile care pot face obiectul vânătorii, existând riscul ca acţiunile de vânătoare să devină incompatibile cu menţinerea populaţiei din speciile respective la un nivel satisfăcător.

Or, Legea nr. 407/2006 are ca obiect de reglementare nu doar vânătoarea, ci şi protecţia fondului cinegetic. Astfel, la art. 1 lit. x) din acest act normativ prin regim cinegetic se înţelege „ansamblul de norme tehnice, juridice şi economice prin care fauna de interes cinegetic este administrată şi gestionată durabil, în scopul conservării biodiversităţii, menţinerii echilibrului ecologic, exercitării vânătorii şi satisfacerii unor cerinţe social-economice”, iar la lit. ae) a aceluiaşi articol, vânătorul este definit ca persoana fizică, membră a unei organizaţii vânătoreşti gestionare de faună cinegetică, posesoare a unui permis de vânătoare, „care ocroteşte, îngrijeşte şi extrage fauna cinegetică în condiţiile legii”.

Din această perspectivă, apreciem că soluţia legislativă prevăzută la pct. 3 din legea supusă reexaminării trebuie raportată şi la dimensiunea de ocrotire a faunei a activităţii de vânătoare, în sensul asigurării, pe termen lung, a echilibrului între specii şi conservarea biodiversităţii, care să permită menţinerea populaţiilor speciilor la un nivel satisfăcător de conservare.

Totodată, având în vedere că unele dintre speciile de păsări cuprinse în anexa legii supuse reexaminării, conform statutului de periclitare actual stabilit de IUCN, sunt încadrate la nivel global sau european nu numai la categoria Least concern (LC), ci la categoria Vulnerabilă (VU) şi la categoria Aproape ameninţate (NT), apreciem că s-ar impune şi reanalizarea conţinutului anexei. În acest sens, conţinutul normativ al acestei anexe trebuie să vizeze preîntâmpinarea scăderii pe termen lung a diversităţii speciilor, în concordanţă cu actualizarea realizată de către IUCN cu privire la statutul de periclitare şi încadrarea în una sau alta dintre categoriile specifice.

Utilizarea raţională a vânătorii şi accentul pus pe menţinerea populaţiilor speciilor la un nivel satisfăcător de conservare, ţinând cont de dinamica evoluţiei concrete a populaţiilor respective, asigură, în plus, şi respectarea Convenţiei privind diversitatea biologică, semnată la Rio de Janeiro la 5 iunie 1992, ratificată prin Legea nr. 58/1994 – care, la art. 8 lit. k), prevede în mod expres obligaţia fiecărei părţi contractante de a „dezvolta sau menţine legislaţia necesară şi/sau alte prevederi regulamentare pentru protecţia speciilor sau populaţiilor ameninţate”.

Faţă de argumentele expuse mai sus şi având în vedere competenţa legislativă exclusivă a Parlamentului, vă solicităm reexaminarea Legii pentru modificarea Legii vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006”, se mai arată în Cererea de reexaminare.

Legea a fosa atacată la CCR de către USR care a susţinut că actul normativ va permite vânătorilor să decimeze populaţiile de păsări migratoare.

CCR a respins, în 12 februarie, sesizarea.

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*