Elena Udrea, condamnată definitiv la 6 ani de închisoare în Dosarul Gala Bute, a depus pe rolul instanțelor 4 contestații la executare – 3 înregistrate la Înalta Curte și 1 la Tribunalul București – prin care cere desființarea deciziei de condamnare.
Numai că decizia pe care fosta „blondă de la Cotroceni” o vrea desființată, cea din 7 aprilie 2022, e pronunțată tot într-o cale extraordinară de atac, deci în prezent Udrea contestă rezultatul contestației.
O practică prin care inculpații sau condamnații cu avocați buni se asigură că dosarul lor ajunge „pe mâini bune” e să depună câteva cereri cu același obiect pe rolul aceleiași instanțe.
În mod automat, cererile vor fi înregistrate în ordinea primirii la registratură, vor primi numere de dosare și vor fi repartizate în mod aleatoriu completelor de judecată.
Odată ce petentul – inculpat sau condamnat – află pe masa cui au ajuns cererile, alege completul pe care îl consideră favorabil, apoi își retrage restul de cereri.
Nu e o surpriză că unii judecători și-au creat o imagine de magistrați duri, înclinați să dea pedepse grele sau să respingă „din scaun” (adică pe loc) cererile inculpaților, în timp ce alții sunt considerați a fi mai degrabă înclinați spre „drepturile omului” condamnat.
De exemplu, Elena Udrea a fost judecată în dosarul Gala Bute de judecătoarea Florentina Dragomir de la Înalta Curte, despre care fosta șefă a Ministerului Turismului a susținut pe Facebook că n-ar fi depus „jurământ de credință la intrarea în magistratură” și de Ionuț Matei, despre care aceasta a scris că e „judecătorul statului paralel” și că fusese „numit cu încălcarea gravă a legii, adică pus cu mâna și nu tras aleatoriu la sorți”.
Lasă un răspuns