CYBERBULLYING-ul cu poze și filmulețe indecente îi afectează tot mai grav pe copii și adolescenți

Cum reţelele de socializare sunt accesibile oricui inclusiv minorilor, părinţii sunt foarte ocupaţi şi lipsesc din viaţa copiilor, aceştia chiar sunt pe cont propriu în fața fenomenelor de hărțuire online.

Din păcate, tot mai mulți adolescenți sau chiar copii aflați la vârste și mai fragede cad victime unui fenomen extrem de periculos – Cyberbullying -ul.

TOTUL DESPRE CYBERBULLYING

„Cyberbullying” (Hărțuirea online) este atunci când tu, preadolescent/ă sau adolescent/ă, ești luat/ă în derâdere, amenințat/ă, hărțuit/ă, umilit/ă, jenat/ă sau devii ținta agresiunii unui alt copil, preadolescent/ă sau adolescent/ă, prin utilizarea internetului, tehnologiilor interactive și digitale sau a telefoanelor mobile.

Unde se desfășoară mai exact? Poate fi vorba de bloguri, pagini personale, rețele de socializare, aplicații de chat, e-mail, SMS. Acest tip de agresiune se manifestă între copii, este intenționat, repetat (același copil este rănit zile, săptămâni sau luni întregi) și implică o luptă de putere. De asemenea, afectează copiii, preadolescenții sau adolescenții implicați din punct de vedere emoțional, fizic și social.

Sunt 3 participanți la cyberbullying: agresorul, victima și martorul. Fiind o agresiune în mediul virtual, martorii sunt nenumărați.

Cum apare agresiunea în mediul virtual

Rețelele sociale și scăparea din mână a copiilor de către adulți, părinti plecați la muncă, un anumit dezinteres din partea cadrelor didactice (în unele cazuri) plus lipsa de voință politică pentru reforme serioase în educație timp de atâția ani, toate acestea au condus la generații de tineri dezorientati, lipsiți de iubire. “Cei mai mulți au fost tratați abuziv și de către parinți și de profesori. Violența se învață – asta e cel mai important de știut, se învață în familie, în școală, în anturajul de prieteni, filme, rețele de socializare – în mediul social. Uită-te la adulți și-ți dai seama cum arată sau cum se comportă copiii lor” spune psiholoaga Gigi Ghinea.

Doar 3 din 10 victime ale abuzului cibernetic au avut încredere să discute cu cineva despre incident, de obicei un prieten. Deși aceste traume le afectează modul de funcționare și randamentul școlar, prea puțini părinți și profesori înțeleg că într-o astfel de situație toți copiii implicați sunt victime indiferent de rolul pe care îl au (victima, agresor, martor) și au nevoie de ajutor din partea adulților pentru a gestiona situația și a reduce efectele. Peste 86% dintre copiii din România foloseau telefonul pe internet zilnic în 2020. În România, unul din trei copii a raportat experiențe online negative.

Avocatul sătmărean Ciprian Ardelean spune că a observat că pe parcursul anului 2020, în perioada de pandemie, atunci când s-a făcut mai mult școală online a avut loc o creștere semnificativă a numărului de infracțiuni de acest fel, în primul rând pentru că timpul alocat școlii de către copii a fost mult mai mic și pentru că acum mijloacele de înregistrare video și foto sunt la îndemâna oricui.

Pandemia ne-a afectat pe toți, fricile părinților sunt automat preluate de copiii lor. Frica, panica, au condus la o anxietate generalizată, dar fricile tind să se elibereze, se transformă în furie, limbaj violent, acte de violență. Noi, adulții, ce-am făcut pe facebook în toată perioada asta? Ne-am certat unii cu alții, ne-am insultat, ne-am descărcat fricile pe rețele, majoritatea a trăit frica, frica de boală, frica de moarte, iar emoțiile astea trebuie eliberate, exprimate – altminteri omul intră în depresie clinică, anxietate puternică, este afectat creierul, sistemul nervos central, iar astfel apar atacurile de panică.” – explică Gigi Ghinea.

Ce poate face o adolescentă/un adolescent care a trimis un filmuleț/ o poză indecentă dacă cel/cea căruia i-a trimis materialul îl postează online sau îl șantajează că o va face?

Avocatul Ciprian Ardelean: “Există o lege care îi sancționează pe cei care își șantajează colegii cu înregistrări video/fotografii să le spunem “indecente”: în primul rând această acțiune este o acțiune de cyberbulllying iar școala intervine prin mijloace proprii mai degrabă preventive decât sancționatorii. Raportat însă la gravitatea fiecărei situații în parte, această acțiune îndreptată împotriva unui coleg sau oricărui copil poate reprezenta infracțiunea de șantaj dacă se urmărește un anumit scop, infracțiune care poate fi săvârșită și de către minorii peste 14 ani. Raportat la conținutul unor astfel de fotografii ori filmulețe pot exista și alte infracțiuni, cum ar fi cea de pornografie infantilă, care sancționează inclusiv simpla deținere pe sistem electronic a unor fotografii sau filmulețe de acest gen, dacă în ele se regăsesc minori. Părinții victimei unei acțiuni de acest fel trebuie să anunțe cât mai repede Poliția. Din situațiile pe care le cunosc, acest demers a fost de folos de fiecare dată pentru că a oprit în timp util distribuirea acestor materiale foto sau video spre și mai multe alte persoane și i-a făcut pe minori să înțeleagă mai bine gravitatea faptelor. Așa cum am spus, simpla deținere a acestor fotografii/filmulețe cu minori, chiar dacă aceștia sunt adolescenți reprezintă o infracțiune în sine, chiar și dacă materialele au fost livrate de către victimă.

De ce se ajunge la astfel de acte de agresiune online?

Mă tem că ne învârtim în cerc vicios. Părinții, nu toți, dar majoritatea, își pun toată baza în scoală, aceștia sunt cei care cred că școala e de vină, de obicei, ceilalți sunt vinovați. Alții, sunt părinții care se ceartă între ei pe rețelele sociale, pe diverse grupuri din cauza frustrărilor personale. Profesorii, depășiți de situație dau vina pe părinți. În toată bulibășeala asta, copiii nu mai există, nevoile lor nu există, problemele lor nu există, nimeni nu-i întreabă și pe ei ce simt. Societatea asta nu le-a oferit nimic. Excepție fac cei din clasa de mijloc mai bine înfiptă, cei cu bani care-și permit să-i trimită la școli private – dar aceștia sunt din alt film. Dacă ai bani îl trimiți pe copil și la terapie, și în tabere scumpe unde învață să facă diverse lucruri bune – dar marea masă de români sunt ceilalți – părinti needucați, ei înșiși cu probleme de cuplu, părinți care se ceartă acasă, copiii urlă și se bat apoi la școală sau, în cazul școlii online, îi hărțuiește pe alții. Dacă un părinte își asuma că problemele copilului îl privesc și pe el, da, există șanse și pentru copil și pentru părinte să facă niște schimbări – există programe, nonguvernamentale, desigur, fundații, cu psihologi pregătiți care lucrează cu grupuri de copii, părinți… dar costă. Competiția nu se mai desfășoară prin metode cinstite, ci metode de o violență inimaginabilă, prin umilirea celui mai slab.” – arată Gigi Ghinea.

În data de 6 iulie 2020, a fost publicată în Monitorul Oficial Legea nr. 106/2020 pentru modificarea și completarea Legii nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței domestice, lege care introduce conceptul de “violență cibernetică” în sfera “violenței domestice” și definește fenomenul prin enumerarea faptelor care pot intra sub incidența acestuia (legea a intrat în vigoare în data de 9 iulie 2020).

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*