Cel mai întâlnit tip de partaj este cel după divorț, când soții își împart bunurile dobândite sub durata căsătoriei, realizându-se astfel lichidarea regimului matrimonial al comunității legale.
De precizat este faptul că, odată cu abrogarea în anul 1954 a dispozițiilor art. 1223-1293 din Codul civil de la 1864 privitoare la contractul de căsătorie și drepturile respective ale soților, lunga și bogata tradiție în România în materia regimurilor matrimoniale a fost întreruptă, Codul familiei impunând un regim matrimonial unic, legal, imperativ și imutabil. Convențiile matrimoniale prin care s-ar fi modificat regulile privind comunitatea legală de bunuri erau interzise în mod expres, sub sancțiunea nulității absolute.
Prin adoptarea Noului Cod civil însă, legiuitorul român, printre altele, (re)consacră și principiul libertății convențiilor matrimoniale, stabilind astfel în art. 312 al C. civ. faptul că, viitorii soți vor putea alege între trei regimuri matrimoniale: comunitatea legală, separația de bunuri sau comunitatea convențională. Alegerea regimului matrimonial se face prin încheierea unei convenții matrimoniale, sau așa-zisul contract prenupțial.
Cunoscând acestea, este important să știm că se pune problema unui partaj al bunurilor comune doar în situația în care, la căsătorie, sau chiar în timpul căsătoriei, soții nu au optat pentru regimul matrimonial al comunității convenționale(libertatea de a alege care bunuri să fie comun și care nu, indiferent de momentul de achiziție, înainte sau după căsătorie) sau pentru regimul matrimonial al separației de bunuri(fiecare dintre cei doi soți este proprietarul exclusiv atât al bunurilor obținute înainte de căsătorie, cât și a celor dobândite în nume propriu sub durata căsătoriei). Dacă aceștia nu își exprimă o asemenea opțiune, pe timpul căsătoriei se va aplica clasicul regim matrimonial al comunității legale.
Dacă soții nu au optat în timpul căsătoriei pentru înlocuirea regimului matrimonial al comunității legale cu un al regim matrimonial, acesta încetează doar prin constatarea nulității, anularea, desfacerea sau încetarea căsătoriei soților.
Partajul bunurilor comune(dobândite sub durata căsătoriei) poate avea loc și înainte de divorțul soților, însă cele mai des întâlnite situații sunt cele în care se optează pentru partajul bunurilor comune doar după divorț. Cu toate acestea, chiar dacă toate bunurile comune au fost împărțite sub durata căsătoriei, regimul comunității nu încetează decât la constatarea nulității, anularea, desfacerea sau încetarea căsătoriei soților.
De asemenea, chiar dacă încetarea regimului matrimonial al comunității legale are loc la divorțul soților, lichidarea acestui regim matrimonial, adică bunurile dobândite de foștii soți sub durata căsătoriei încetează să mai fie comune abia la realizarea partajului acestora. Codul civil prevede în art.356 C.civ. faptul că: ,,…foștii soți rămân coproprietari în devălmășie asupra bunurilor comune până la stabilirea cotei-părți ce revine fiecăruia.” Adică, până la partaj, bunurile rămân deținute în coproprietate și nu se cunoaște, cu exactitate, întinderea părții din dreptul de proprietate ce îi revine fiecărui coproprietar – acest lucru urmând să se stabilească la partaj. (Va urma)
Lasă un răspuns