Persoanele condamnate în România pot executa măsurile de supraveghere în alte state UE

Persoanele rezidente în spațiul UE care au suferit condamnări prin hotărâri pronunțate de instanțele din România, care stabilesc măsuri de probațiune, cum ar fi o pedeapsă cu închisoarea a cărei executare a fost suspendată sau cele cărora li s-au stabilit pedepse a căror executare a fost amânată, se confruntă uneori cu dificultăți majore în respectarea măsurilor pe care le presupune termenul de supraveghere inerent acestui tip de hotărâri de condamnare.

Legiuitorul a prevăzut însă o posibilitate, din păcate mai puțin cunoscută și uzitată, prin care măsurile de supraveghere stabilite de instanța română să fie executate în statul membru al Uniunii Europene în care persoana în cauză își are reședința obișnuită.

Este vorba de procedura stabilită prin Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, prin care se prevede posibilitatea transferului executării măsurilor de probațiune aplicate printr-o hotărâre judecătorească pronunțată în România ca efect al recunoașterii hotărârii judecătorești de către statul de executare.

În esență, prevederile art. 218 – 227 din Legea nr. 302/2004 dau posibilitatea oricărei persoane care face obiectul unor măsuri de supraveghere stabilite printr-o hotărâre judecatorească pronunțată de o instanță românească, să solicite recunoașterea hotărârii judecătorești pe teritoriul altui stat membru astfel încât măsurile de supraveghere, de probațiune sau alte sancțiuni alternative să poată fi puse în aplicare în alt stat membru. O condiție esențială este ca persoana solicitantă să facă dovada reședinței legale și obișnuite pe teritoriul statului respectiv.

Apoi, hotărârea a cărei recunoaștere se solicită trebuie să dispună aplicarea următoarelor sancțiuni: suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, stagiul de formare civică, supravegherea, consemnarea la sfârșit de săptămână, asistarea zilnică (este vorba de măsuri aplicabile minorilor), amânarea aplicării pedepsei sau liberarea condiționată.

Bineînțeles, hotărârea trebuie să fie definitivă și executorie și mai este necesar ca serviciul de probațiune să întocmească și un raport din care să rezulte că executarea măsurilor de probațiune în alt stat este de natură să asigure reintegrarea socială a persoanei condamnate.

Mai trebuie menționat că întreaga procedură se declanșează în fața instanței de executare din România și presupune întocmirea unor formalități ce ulterior urmează a fi transmise autorității străine competente să preia executarea. Opinez că in contextul epidemiologic actual, în care deplasarea persoanelor dintr-o țară în alta este mult îngreunată, aceste prevederi legale ar trebui să își găsească aplicabilitatea cu o frecvență mult mai mare decât o făceau până în prezent, ele putând reprezenta în acest moment un vehicul eficient de flexibilizare a etapei de executare a sancțiunilor penale neprivative de libertate.

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*