Luna aceasta s-au împlinit 200 de ani de la nașterea lui Fyodor Dostoevski, unul dintre cei mai cunoscuți scriitori ruși. Deși nu a fost avocat și nici nu a fost educat oficial în acest sens, Dostoevski a fost fascinat de sistemul legal și de tot ceea ce reprezenta acesta pentru societate. Și spre exemplu, pentru oricine e interesat de psihologie și de dreptul penal, romanul lui Dostoevski – „Crimă și pedeapsă” este o lectură perfectă. Romanul urmărește viața unui student sărac, psihotic și însingurat din Sankt Petersburg-ul secolului al XIX-lea, care comite o crimă și apoi începe să sufere din cauza conștiinței.
Unul dintre cele mai reușite filme inspirate de romanul lui Fyodor Dostoevski este Match Point (regizat de Woody Allen) cu Scarlet Johansson și Jonathan Rhys Meyers în rolurile pricipale.
Dostoevski a fost preocupat de reformele legale din Rusia din 1864 care au marcat o schimbare în cultura juridică rusă de la un sistem greoi și depășit la un sistem modern. Reformele au fost aproape universal lăudate de criticii juridici și culturali, asta însă nu l-a impresionat pe Fyodor Mihailovici Dostoievski care a criticat noul sistem în majoritatea romanelor sale.
În timp ce el era mai degrabă concentrat pe sistemul de justiție penală din Rusia, reformele juridice au inclus o revizuire a sistemului civil. Înainte de reforme, sistemul judecătoresc era împărțit pe clase. Nobilii, negustorii și țăranii mai înstăriți aveau fiecare propriile sisteme de judecată, în timp ce iobagii, care constituiau mai mult de o treime din populaţie la acel moment, nu aveau acces la niciun fel de tribunal. Sistemul civil era ineficient, greoi, inaccesibil și extrem de ușor de viciat. Pe scurt, înainte de reforme, majoritatea rușilor nici măcar nu considerau că instanțele civile ar putea fi o opțiune de soluționare a litigiilor.
În 1849, Fyodor Dostoievski, deja un romancier cunoscut, a fost arestat, judecat și condamnat la moarte pentru trădare. După aproximativ opt luni de închisoare, l-au scos pe el și pe alții într-o piață publică și i-au pus în fața unui pluton de execuție. Chiar înainte de a începe să tragă, soldații au primit ordinul de încetare a misiunii. La ordinul lui Nicolae I, scriitorul rus și colegii săi prizonieri au fost cruțați, iar pedepsele cu moartea le-au fost modificate, fiind condamnați la muncă silnică și exil în Siberia. După ce și-a ispășit pedeapsa, Dostoevski, căruia i s-a permis să se întoarcă la St. Petersburg, a scris unele dintre cele mai cunoscute romane. Experiențele sale din Siberia, unde a trăit alături de condamnați, prizonieri politici și alții – pedepsiți pentru crime pe care nu le-au comis, i-au modelat viața și cariera. Nu numai că i-au oferit o perspectivă asupra funcționării psihicului uman, dar au stimulat și ceea ce ar putea fi caracterizată azi drept obsesie pentru justiția penală, condamnați și suspecți.
Deși Dostoevski a scris în secolul al XIX-lea, literatura sa transcende timpul pentru a face lumină asupra propriului nostru sistem de justiție. Oricine e cât de cât pasionat de drept ar trebui să citească romanele lui, în special „Crimă și pedeapsă”, „Note din casa morților” sau „Frații Karamazov”. Romanul „Crimă și pedeapsă” (spre exemplu) a fost scris în 1865–1866 adică exact în perioada în care reformele legale fuseseră anunţate, dar nu fuseseră încă implementate. Există cel puțin 30 de adaptări cinematografice ale romanului.
Lasă un răspuns