„De săptămâna viitoare veniți doar câte trei zile la muncă, restul zilelor intrați în fără plată.” Concediul fără plată nu poate fi impus salariaților, dar practica ne arată că asta se întâmplă frecvent. Nicio dificultate financiară sau o altă problemă a angajatorului nu poate justifica concediul fără plată. Similar, reducerea normelor de muncă și a salariilor nu se poate face în mod unilateral. În pofida dificultăților financiare, angajatorii nu au libertatea de a lua astfel de măsuri, care îi prejudiciază pe angajați în privința veniturilor stabilite la nivelul contractual.
Concediul fără plată are ca premisă de acordare solicitarea angajatului și anumite situații expres prevăzute de lege, adică de Codul muncii: pentru rezolvarea unor situații personale (în mod evident, aici nu intră situația financiară sau alte probleme ale angajatorului) sau formarea profesională. Totodată, salariatul poate solicita suspendarea contractului de muncă în următoarele situații, fără a fi necesar acordul angajatorului:
- concediu pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, până la împlinirea vârstei de 3 ani;
- concediu pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la 7 ani sau, în cazul copilului cu handicap, pentru afecțiuni intercurente, până la împlinirea vârstei de 18 ani;
- concediu paternal;
- concediu pentru formare profesională;
- exercitarea unor funcții elective în cadrul organismelor profesionale constituite la nivel central sau local, pe toată durata mandatului;
- participarea la grevă;
- concediu de acomodare.
Lasă un răspuns