În cazul unui malpraxis, instanța competentă să-l soluţioneze este tribunalul, potrivit unui proiect de lege ce a primit recent votul decisiv al Camera Deputaților. Legislația momentului stabilește că instanța competentă să soluționeze litigiile pe teme medicale este judecătoria.
Acum, Legii sănătății nr. 95/2006 prevede că litigiile medicale se soluționează de către judecătoria în a cărei circumscripție teritorială a avut loc actul de malpraxis reclamat.
De asemenea, proiectul ce vizează modificarea Legii sănătății mai stabilește și că procedura stabilirii cazurilor de malpraxis nu împiedică liberul acces la justiţie, potrivit dreptului comun.
Potrivit Codului de procedură civilă, judecătoriile judecă, de principiu, în primă instanță, diverse cereri al căror obiect este evaluabil sau, după caz, neevaluabil în bani, iar tribunalele judecă, pe lângă cererile în primă instanță, ca instanțe de apel, apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii în primă instanță.
Conform datelor furnizate de inițiatori, din 2015 și până-n prezent, în mai mult de jumătate dintre hotărârile judecătorești pronunțate în cazuri de malpraxis medical s-a invocat necompetența materială a instanței sesizate prin acțiunea introductivă, fie că vorbim despre judecătorie sau tribunal.
Astfel, acum există o practică judiciară neunitară cu privire la stabilirea instanței competente să soluționeze actele de malpraxis medical, existând soluții conform căror judecătoriile sunt competente material, iar altele care stabilesc că tribunalul este instanța competentă material.
“Pentru aceste considerente și având în vedere că majoritatea litigiilor având ca obiect acte de malpraxis medical, valoarea cererii este mai mare de 200.000 lei, depășindu-se plafonul în limita căruia judecătoria este competentă, multe judecătorii constată că nu sunt competente material să judece prezenta pricină, motiv pentru care admit excepția necompetenței materiale invocate”, subliniază inițiatorii.
Lasă un răspuns