Așa cum se știe, în perioada 2007-2008, băncile din România au acordat nenumărate credite în CHF, ademenind consumatorii cu valoarea scăzută a monedei elvețiene, față de alte monede valutare, în raport de moneda noastră națională(la acea vreme această monedă elvețiană valora mai puțin de 2 lei), dar și cu fluctuația minimă de curs valutar a acesteia, în comparație cu celelalte monede valutare.
După câțiva ani însă, mai exact la data de 15 ianuarie 2015, Banca Națională a Elveției a ridicat pragul de 1,2 CHF/Euro, impus în 2011, valoarea CHF urcând la 4,3287 lei, de la 3,7415 lei – cât valora cu o zi înainte. De pildă, la finalul anului 2021, cursul CHF a fost cotat la nivelul de 4,7884 lei, după ce, în prima zi a aceluiași an, un franc elvețian valora 4,5036 lei.
Așa cum am arătat în prima parte a textului, în virtutea dispozițiilor Legii dării în plată, instanța de judecată poate dispune o adaptare a contractelor de credit, o reechilibrare a obligațiilor născute din aceste contracte, în măsura în care constată că a intervenit un dezechilibru semnificativ în executarea lor, prin apariția unui risc ce nu putea fi prevăzut la momentul încheierii acestora(așa cum este și creșterea surprinzătoare și excesive a valorii monedei CHF), prin reducerea ratelor de credit până la o limită rezonabilă și echitabilă pentru părți.
Pentru a pronunța o hotărâre de adaptare a contractului însă, instanța de judecată trebuie să verifice mai întâi, în cadrul contestației formulate de creditor, potrivit art.7 alin.(1) din Legea Nr.77/2016, sau în cadrul acțiunii formulate de debitor, potrivit art.8 alin.(1) din lege, dacă sunt îndeplinite, în mod cumulativ, cinci condiții de admisibilitate, prima dintre ele fiind dovada parcurgerii procedurii prealabile a notificării unității bancare.
Această procedură prealabilă a notificării, prevăzută în art.5 din lege, este obligatorie, întrucât teoria impreviziunii poate fi aplicată de instanța de judecată numai dacă debitorul face dovada că a încercat, cu bună-credință, negocierea adaptării contractului, astfel încât să se ajungă la o soluție rezonabilă și echitabilă, prin acordul părților.
De precizat, ar fi faptul că, notificarea de dare în plată îngheață automat efectele contractului de credit și orice executare silită, precum și curgerea dobânzilor, comisioanelor și penalităților, declanșând o negociere obligatorie pentru bancă în vederea ajungerii la un acord de reducere a poverii datoriei sau a ștergerii acesteia, sub amenințarea unei decizii a instanței în acest sens.
Celelalte patru condiții procedurale de admisibilitate a aplicării teoriei impreviziunii sunt precizate în art.4 alin.(1), și anume: ,, (a) creditorul și consumatorul fac parte din categoriile prevăzute la art.1 alin.(1), astfel cum acestea sunt definite de legislația specială; (b) cuantumul sumei împrumutate, la momentul acordării, nu depășea echivalentul în lei a 250.000 euro, sumă calculată la cursul de schimb publicat de către Banca Națională a României în ziua încheierii contractului de credit; (c) creditul a fost contractat de consumator cu scopul de a achiziționa, construi, extinde, moderniza, amenaja, reabilita un imobil cu destinație de locuință sau, indiferent de scopul pentru care a fost contractat, este garantat cu cel puțin un imobil având destinația de locuință; (d) consumatorul să nu fi fost condamnat printr-o hotărâre definitivă pentru infracțiuni în legătură cu creditul pentru care se solicită aplicarea prezentei legi.”
De menționat ar fi faptul că, după adoptarea Legii Nr.77/2016, mai cu seamă după clarificările de interpretare aduse prin Legea Nr.52/2020, instanțele de judecată din România au pronunțat tot mai multe hotărâri favorabile debitorilor unor astfel de contracte de credit, stabilind o reechilibrare/adaptare a contractului de credit prin plata ratei la un curs de schimb mult mai mic decât cel afișat de Banca Națională a României, sau chiar la cursul de schimb de la data contractării creditului. Există chiar soluții prin care se aplică o dublă măsură în favoarea împrumutatului: în prima fază se realizează conversia creditului în lei la un curs de 3.25 LEI/CHF, iar în faza a 2-a se aplică un discount suplimentar de 25% la soldul convertit în lei.(vezi, Hotărârea Nr.349/26.01.2022 pronunțată de Tribunalul București în Dos.Nr.23372/300/2020)
În concluzie, în virtutea dispozițiilor Legii dării in plata, sub rezerva îndeplinirii unor condiții, debitorii au la dispoziție nu doar varianta transferului dreptului de proprietate asupra imobilului ipotecat, în schimbul ștergerii oricărei datorii născută din contractul de credit, ci și varianta de reechilibrare/adaptare a contractului de credit prin diminuarea ratelor de credit pentru viitor, fără a fi necesar transferul imobilului ipotecat.
Totodată, debitorii rămași fără locuință, dar cu un rest de datorie către bancă, pe care trebuie să îl platească în continuare prin rețineri din venituri, pot apela la prevederile Legii dării în plată pentru a obține ștergerea restului de datorie.
Lasă un răspuns