Având în vedere proiectul privind Ordonanţa privind unele măsuri fiscal bugetare în domeniul cheltuielilor publice, pusă în dezbatere publică pe siteul Ministerului Finanţelor în data de 13 decembrie, preşedinţii Curţilor de Apel solicită puterii executive să elimine din proiect toate articolele ce au drept consecinţă directă încălcarea flagrantă a forţei obligatorii a hotărârilor judecătoreşti.
Întreg acest demers are ca principal efect subminarea puterii judecătorești cu directa consecință a ruperii echilibrului între puterile statului, de vreme ce măsurile puterii executive stau sub semnul hazardului. Acest proiect de act normativ se circumscrie unei poziții de sfidare a puterii judecătorești, sfidare care a devenit o stare de normalitate, o constantă, fiind inadmisibil ca într-un stat de drept, efectivitatea legii să fie impusă, exclusiv, prin declanșarea cu regularitate de proteste din partea corpului judecătorilor.
Măsurile propuse prin proiectul supus dezbaterii publice, reprezintă o nesocotire flagrantă a ordinii juridice în contextul lipsei se transparență și previzibilitate, prezentul demers dorindu-se a fi un semnal de alarmă la adresa întregii societăți, întrucât, dacă una dintre puterile constituționale ale unui stat de drept, care se presupune a fi în echilibru cu celelalte două puteri, executivă și legislativă, este astfel nesocotită, aşteptările legitime ale cetățeanului de rând, nu mai pot fi considerate altceva decât simple utopii.
Lansăm astfel un apel la respect interinstituţional, în considerarea nevoii de a asigura stabilitatea sistemului judiciar şi protecţia drepturilor legitime ale cetăţenilor statului român, puterea judecătorească urmărind asigurarea serviciului publicul de care este responsabilă, în mod efectiv, astfel încât să nu fie blocat accesul la justiţiei.
În concret, prin proiectul menţionat se propune că punerea în executare a hotărârilor judecătoreşti „se realizează prin emiterea unor titluri de plată conform prevederilor din prezenta ordonanță care se vor răscumpăra de către Ministerul Finanțelor, eșalonat pe o perioadă de 7 ani în tranșe anuale egale. (2) Prin derogare de la legislaţia privind datoria publică, titlurile de plată emise prin sistemul trezoreriei statului potrivit alin. (1) sunt instrumente de datorie publică și nu sunt purtătoare de dobânzi. (3) Titlurile de plată sunt nominale și netransmisibile.”
Prin aceasta normă se încalcă grav autoritatea de lucru judecat, principiul fundamental al respectării si executării benevole şi de îndată a hotărârilor judecătoreşti, garanţii fără de care nu există statul de drept.
Puterea executivă, în calitate de debitor, nu poate refuza şi proroga arbitrar punerea în executare a unor hotărâri judecătoreşti definitive, refuzul fiind contrar principiilor statului de drept care se întemeiază, în principal, pe egalitatea statului cu cetăţenii în faţa legii, pe loialitate şi bună credinţă care constă în îndeplinirea cu bună-credinţă a obligaţiilor stabilite prin legi şi hotărârile judecătoreşti.
În primul rând, nu este admisibil ca statul, puterea executivă, să fie un contraexemplu în respectarea principiilor fundamentale ale statului de drept. Dacă Statul însuşi încalcă hotărârile judecătoreşti sau le execută arbitrar, după bunul plac, nici un cetăţean nu se mai poate încrede în finalitatea actului de justiţie, ce consta exact în executarea hotărârilor judecătoreşti.
Acest precedent este extrem de periculos pentru statul de drept şi pentru drepturile şi libertăţile oricărui cetăţean. Dacă puterea executivă, debitor fiind, îşi arogă dreptul de a selecta care hotărâri judecătoreşti definitive le va executa şi de a stabili arbitrar modul şi termenele de punere în executare a acestora, justiţia din România devine o formă fără fond.
În al doilea rând, prin Hotărârea CEDO în cauza Stere contra România s-a constatat o încălcare a art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie. În concret, Curtea a apreciat că fost rupt justul echilibru ce trebuie păstrat între protecţia proprietăţii şi cerinţele interesului general, prin anularea unei decizii definitive care se bucură de autoritate de lucru judecat şi care stabilise în favoarea reclamanţilor creanţe împotriva statului.
Jurisprudenţa invocată în precedent este aplicabilă şi în ce priveşte hotărârile judecătoreşti definitive prin care s-a statuat cu privire la drepturile salariale ale personalului din justiţie, prin urmare este previzibil că vor urma o avalanşă de condamnări ale României la Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
Nu în ultimul rând, cetăţenilor li s-a inoculat că ar exista un fals conflict ce se perpetuează de mulţi ani între puterea judecătorească şi celelalte puteri ale statului. Puterea judecătorească, obligată la reţinere, echilibru şi decenţă printr-un sistem foarte strict de incompatibilități a fost permanent într-o poziţie dezavantajoasă. În acelaşi timp, justiţia a fost folosită deseori în lupte electorale, cu teme străine acesteia, contrare interesului unei bune funcţionări a sistemului judiciar ca serviciu public.
Puterea judecătorească a avansat de ani de zile propuneri pentru soluţionarea inechităţilor din sistemul de salarizare, prin adoptarea unei legi unice şi clare, inclusiv de salarizare a personalului din justiţie, propuneri care au fost ignorate de puterea legislativă şi executivă.
Aşadar, pasivitatea şi lipsa de viziune a celorlalte două puteri, în domeniul de competenţă, nu poate fi imputată puterii judecătoreşti.
În consecinţă, preşedinţii Curţilor de Apel solicită ferm Guvernului să nu adopte aceste prevederi vădit neconstituţionale şi susţin eforturile Consiliului Superior al Magistraturii şi ale Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie în toate demersurile ce au drept scop salvagardarea statului de drept, independentei şi eficienţei justiţiei în România şi protecţiei drepturilor si libertăţilor legitime ale cetăţenilor.
În acelaşi timp, dată fiind gravitatea situaţiei, preşedinţii Curţilor de Apel vor convoca Adunările Generale ale Judecătorilor pentru a hotărî cu privire la acţiunile necesare pentru apărarea principiilor constituţionale ale independenţei justiţiei, precum şi ale drepturilor si libertăţilor fundamentale ale fiecărui cetăţean,justiţia fiind un serviciu public pus în slujba cetăţeanului.
Curtea de Apel Alba Iulia – Judecător OANA MARIA PETRAŞCU
Curtea de Apel Bacău – Judecător LOREDANA LENUŢA ALBULESCU
Curtea de Apel Braşov – Judecător DANIELA NICULEASA
Curtea de Apel Bucureşti – Judecător LIANA NICOLETA ARSENIE
Curtea de Apel Cluj – Judecător DANA CRISTINA GÎRBOVAN
Curtea de Apel Constanţa – Judecător ALINA GABRIELA JURUBIŢĂ
Curtea de Apel Craiova – Judecător ADRIAN GLUGĂ
Curtea de Apel Galaţi – Judecător COSMIN RĂZVAN MIHĂILĂ
Curtea de Apel Iaşi – Judecător DIANA-MIHAELA CHEPTENE-MICU
Curtea de Apel Oradea – Judecător FLORICA ROMAN
Curtea de Apel Piteşti – Judecător EMILIA RALUCA TRANDAFIR
Curtea de Apel Ploieşti – Judecător PAUL MIHAIL FRĂŢILESCU
Curtea de Apel Suceava – Judecător TITIANA ILIEŞ
Curtea de Apel Târgu Mureş – Judecător IOANA-DELIA LUCACI
Curtea de Apel Timişoara – Judecător DIANA PĂTRAŞCU-DUMA, vicepreşedinte delegat
Curtea Militară de Apel Bucureşti – Judecător PETRE-VALENTIN BĂDIȚA
Lasă un răspuns