Avocatul sătmărean Ciprian Ardelean despre anularea amenzilor aplicate pentru necompletarea Formularului Digital de Intrare în România

Începând cu cea de-a zecea zi ulterioară datei intrării în vigoare a OUG privind implementarea Formularului Digital de intrare în Romania, Serviciile Județene de Sănătate Publică au început să aplice amenzi persoanelor care au intrat în România și nu au completat în format electronic formularul – FDIR. Amenzile stabilite tuturor persoanelor pe care le cunosc – și nu sunt puține – fiind în valoare de 3000 de lei.

În opinia mea, în vreme ce actul normativ de sancționare, OUG nr. 129/15.12.2021 ridică probleme serioase de constituționalitate, modalitatea de aplicare a acestor amenzi ridică serioase probleme de legalitate a acestora.

Acte normative relativ similare acestei OUG 129/15.12.2021 au fost anulate de către instanțele de judecată (a se vedea în special hotărârile Curții de Apel Cluj). Prima problemă și una esențială este însă faptul că cei care nu vor formula plângeri, în termenul legal de 15 zile de la comunicare, împotriva acestor procese verbale, nu vor putea beneficia la fel de ușor de o eventuală anulare a actului normativ pe baza cărora au fost aplicate amenzile, respectiv OUG 129/2021. Aste deoarece procesul verbal neatacat în termenul legal de 15 zile devine titlu executoriu potrivit art. 37 din OG nr. 2/2001. Sigur că există posibilitatea amnistierii ulterioare din partea legiuitorului sau formularea ulterioară a unei contestații la executare. Amnistia este însă doar o posibilitate eventuală și ulterioară pe care trebuie să și-o asume legiuitorul iar o eventuală contestație la executare presupune deja un risc mai mare de a câștiga sau pierde, de asemenea cu efort și cheltuieli mai mari.

Indiferent, chiar în situația în care actul normativ rămâne neanulat, procesele verbale de aplicare a amenzilor pentru nerespectarea obligației de completare a FDIR ridica mari semne de întrebare cu privire la legalitate, în baza cărora puteți câștiga astfel de litigii, fie prin anularea proceselor verbale, fie prin transformarea sancțiunilor în avertismente, cum ar fi:

• lipsa indicării tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravităţii faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite. Din aceasta perspectiva, cel puțin raportat la procesele verbale pe care le-am văzut – și nu sunt puține – este absolut limpede că toate prevăd în format copy/paste exact aceeași stare de fapt și aceeași amendă maximă de fix 3000 lei; cu siguranță nu aceasta a fost voia legiuitorului în momentul în care a dispus un interval de sancționare între 2000 lei și 3000 lei. Lipsa acestor consemnări fiind de altfel o imposibilitate chiar și pentru instanță în a stabili gravitatea unei fapte în raport cu altele de același fel, în contextul intervalului stabilit de lege.
• lipsa consemnării locului întocmirii procesului verbal, aspect obligatoriu, potrivit dispozițiilor art. 16 din OUG nr. 2/2001, care evident nu este un motiv de nulitate absolută/expresă însă trebuie analizată în context.
• problema întocmirii procesului verbal în lipsa contravenientului și astfel a imposibilității exprimării unui punct de vedere din partea acestuia cu privire la faptă sau a obiecțiunilor sale;
• lipsa unui martor asistent, alternativ lipsa consemnării în cadrul procesului verbal a motivelor pentru care au fost încălcate aceste obligații legale, mai exact precizarea motivului pentru care întocmirea s-a făcut în lipsa contravenientului precum și în lipsa unui martor;
• modalitatea efectivă de stabilire a amenzii printr-un alt act decât procesul verbal de constatare și sancționare deoarece toate amenzile au fost stabilite prin niște rezoluții iar nu prin procesele verbale.

Chiar dacă eroarea de drept nu reprezintă o cauză justificativă legală de înlăturare a răspunderii contravenționale, apreciez că trebuie analizat totuși și acest aspect. În contextul legislativ actual, în care norme legale de această natură apar săptămânal – dacă nu chiar zilnic –  uei persoane îi este imposibil, chiar și în cazul în care ar fi de profesie jurist, să le cunoască pe toate. Acest argument efectiv real a fost evocat nu doar o dată de către instanțe din România în vederea înlocuirii amenzilor cu avertismentul. Cu atât mai mult cu cât O.U.G. 129/2021 nu prevede clar dacă agentul vamal are sau nu obligația aducerii la cunoștință persoanei care trece prin vamă obligația de a întocmi în 24 de ore formularul FDIR și care este modalitatea în care se poate verifica îndeplinirea acestei obligații ce cade în sarcina agentului vamal.

Alte discuții pot apărea și în privința lipsei consemnării în procesul verbal a locului săvârșirii faptei contravenționale însă fiind o faptă săvârșită prin omisiunea de a comunica într-un sistem electronic, ÎCCJ s-a exprimat deja în mai multe rânduri în spete asemănătoare, că locul săvârșirii contravenției prin omisiune este locul de domiciliu al contravenientului.

Concluzia este că, în opinia mea, prin contestarea acestor amenzi la instanțele de domiciliu și nu la cele care aparțin locului prin care ați intrat în România, puteți obține fie anularea amenzilor fie înlocuirea acestora cu avertismente.